Sonetul XXXIX [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca
Adăugat de: Octavian

Traducere de Octavian Cocoş

Suferă dacă nu vede ochii ei frumoşi; teama că o deranjează este înfrântă de dorinţa de a fi lângă ea.

Simţeam deja că-n piept mi se răceşte
acel duh ce ia viaţă de la tine;
şi pentru că aşa cum ştim prea bine,
orice-animal de moarte se fereşte,

pe-un drum care aiurea rătăceşte,
dorinţei eu i-am dat puteri depline:
şi zi de zi se ţine scai de mine,
eu îi rezist, dar ea m-ademeneşte.

Şi-ncet m-a dus, umplându-mă de-ocară,
să văd iar ochii ce-mi aprind fiinţa,
şi grijă-aveam să nu le fiu povară.

Şi-oi mai trăi, c-aceşti ochi au putinţa
să prelungească viaţa mea amară;
apoi să mor, căci nu-mi urmez dorinţa.



vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.